Filosoful Sorin Lavric (AUR), despre Florin Roman (PNL): ‘Lângă el, dorința imperioasă de a-ți păzi spatele te înfioară brusc’

 Filosoful Sorin Lavric (AUR), despre Florin Roman (PNL): ‘Lângă el, dorința imperioasă de a-ți păzi spatele te înfioară brusc’

Filosoful și scriitorul Sorin Lavric, senator AUR, a lansat un atac dur la adresa lui Florin Roman, deputat PNL din tabăra lui Florin Cîțu.

Lavric îl numește pe Roman „țipar alunecos”, în contextul scandalului din Parlament, de la citirea moțiunii de cenzură a USR-PLUS-AUR depusă împotrica Guvernului Cîțu.

Mai mult, Sorin Lavric este de părere că menirea lui Florin Roman „e de pîrghie servilă într-o rețea de influență care nu doar că otrăvește aerul în Parlament, dar deopotrivă va duce treptat la descompunerea galopantă a PNL-ului”.

𝐓̦𝐢𝐩𝐚𝐫𝐮𝐥 𝐚𝐥𝐮𝐧𝐞𝐜𝐨𝐬

Dacă aș spune despre 𝐅𝐥𝐨𝐫𝐢𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚𝐧 că este un exemplar reușit al regnului parlamentar aș rosti o crasă balivernă. Cu trupul pleoștit în muchiile unei staturi boante, peste care povara senectuții implacabile s-a lăsat în chip apăsător, deputatul e lipsit de fizionomia luminoasă a bărbatului cu pretenții de caracter. Lîngă el, dorința imperioasă de a-ți păzi spatele te înfioară brusc.

Dacă 𝐅𝐥𝐨𝐫𝐢𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚𝐧 excelează în ceva, e ușurința de a mînui chichițe de procedură spre a întoarce controversa politică în favoarea lui. E personificarea alunecoasă a gîndirii sofistice de tip procedural. Un țipar insidios făcînd slalom printre viclenii protocolare. E în stare să-ți explice minute în șir, și nu oricum, ci cu o morgă reculeasă de conțopist destoinic, că a respecta regulamentul Camerelor e datoria sfîntă a oricărui politician, iar aplombul argumentației îl împinge pînă la a te sufoca sub pletora de precizări oțioase. Lîngă el, procedura se preschimbă în tortură, iar viața de parlamentar în supliciu de afaniseală grea. Cui vrea să i se aplece de reguli, norme și principii constituționale îi recomand să-i caute compania. După cîteva minute o va zbughi cu nervii căpiați de atîta batere a apei în piuă.

E îndeajuns să-i vezi înfățișarea ca să simți că e croit de-a-ndoaselea: merge strecurîndu-se printre oameni, cu privirea alunecînd în lături, ca pentru a se feri de cine știe ce întîlnire nedorită. E opusul ființei deschise venind în întîmpinarea semenilor. Pe deasupra, aerul libidinos răzbătîndu-i din mimică te duce cu gîndul la un învîrtit avînd mintea ticsită cu uneltiri de culise. Lîngă el, un damf de ființă pusă pe matrapazlîcuri îți izbește flerul. O moluscă jilavă avînd, în loc de carne, o gutapercă morală în stare a se plia pe orice calapod. A-i cere acestui țipar o linie verticală sub unghi etic înseamnă a-l atinge în esența imorală din care îi este alcătuită ființa.

Punctul culminant al acestei copturi imorale 𝐅𝐥𝐨𝐫𝐢𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚𝐧 l-a atins în ședința plenurilor reunite din 9 septembrie, cînd și-a depășit condiția de uneltitor zelos. De teamă ca pe ordinea de zi să nu intre calendarul moțiunii de cenzură împotriva guvernului Cîțu, 𝐅𝐥𝐨𝐫𝐢𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚𝐧 a preluat cu de la sine putere conducerea ședinței, fără ca măcar să-i ceară încuviințarea Ancăi Dragu, aflată la prezidiu lîngă el. În ciuda încercărilor președintei Senatului de a-i atrage atenția că e mai îndreptățită decît el să preia frîiele ședinței, 𝐅𝐥𝐨𝐫𝐢𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚𝐧, indolent, surescitat și vizibil tulburat, i-a luat microfonul Ancăi Dragu și s-a înstăpînit asupra lui precum un ahtiat care și-a găsit în sfîrșit obiectul mult rîvnit. Și nu i-a mai dat drumul nici după ce chestorul Camerei Deputaților, Antonio Andrușceac, i-a cerut expres să-l pună la îndemîna Ancăi Dragu. Țiparul părea teleghidat, prins în transa misiunii pe care o avea de îndeplinit, fiind cu totul posedat de gîndul de a nu lăsa ședința să-i scape din mîini.

Numai că ședința nu doar că i-a scăpat printre degete, dar pe deasupra 𝐅𝐥𝐨𝐫𝐢𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚𝐧 a fost îndepărtat de același chestor. Că la prezidiu s-au strîns mai mulți deputați AUR a ținut de dispoziția psihică încinsă din sală, sporită de indolența cu care Roman se încăpățîna s-o sfideze pe Anca Dragu, pe care deputatul a vrut s-o reducă la condiția de martor pasiv la desfășurarea întregii ședințe. Văzînd consternarea de pe chipul Ancăi Dragu, m-am dus la microfonul de la tribună spre a-i anunța pe parlamentari că microfonul de la prezidiu fusese confiscat de țiparul alunecos. Ce a urmat a fost înlăturarea alunecosului. Ionuț Moșteanu, George Simion, Titi Stoica, Dan Tănase i-au cerut stăruitor să o lase pe Anca Dragu la conducerea ședinței.

Altercația, în afara vorbelor aspre, nu a degenerat în gesturi brutale. Să spui că ai fost agresat pentru că doi deputați te-au luat de braț silindu-te să părăsești fotoliul din prezidiu e mai mult decît o minciună. E o insanitate de care țiparul procedural nici măcar nu-și dă seama.

Menirea lui e de pîrghie servilă într-o rețea de influență care nu doar că otrăvește aerul în Parlament, dar deopotrivă va duce treptat la descompunerea galopantă a PNL-ului. Cu asemenea aschimodii, cîștigi războiul fără luptă, pentru că 𝐅𝐥𝐨𝐫𝐢𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚𝐧 e mai periculos decît orice dușman exterior: va face praf PNL-ul în strînsă cîrdășie cu polobocul rotund ca o lună plină: Daniel Fenechiu”, spune Sorin Lavric.

Pe acceași temă

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *