Să ne bucurăm că Enel va pleca din România? Cum stau de fapt socotelile

Ieri, președintele-director general al companiei Enel, a confirmat, indirect, că firma italiană se va retrage din România. Nu mâine sau poimâine, ci până la sfârșitul anului viitor. Timp suficient pentru ca Enel să pregătească ieșirea din România și consumatorii să nu aibă nicio problemă de aprovizionare,anunță RFI, citat de Rador.

Fără îndoială, există destui care se bucură de viitoarea plecare a Enel. Sunt destul de mulți care cred că furnizorii de energie electrică au speculat momentul creșterii prețurilor, când, de fapt, companiile furnizoare au de încasat bani de la buget în contul aplicării normelor de plafonare și compensare a tarifelor energiei electrice.

Cu siguranță, există și o parte a publicului care se întreabă care sunt motivele pentru care Enel a ales să plece din România. Șeful companiei italiene a fost destul de ambiguu cu privire la decizia de plecare din țară. În sensul că nu a acuzat reglementările introduse o dată cu apariția crizei energetice, dar, a explicat că eventualele investiții care ar trebui făcute în România nu justifică potențialul de creștere al pieței. Argumentul poate fi valabil.

Ieșirea din România a unei companii de talia Enel nu trebuie să treacă neobservată. Chiar dacă nimeni nu este de neînlocuit, evident, nici investitorii mari, cauzele care au dus la abandonarea unei piețe merită o analiză atentă. În special, din partea administrației. În caz contrar, ne-am putea trezi că ritmul plecărilor crește fără ca instituțiile publice să aibă vreo reacție.

Așadar, trebuie să ne întoarcem la întrebarea inițială și anume: de ce intenționează Enel să plece de pe piața românească? Primele explicații sunt legate de situația companiei-mamă. De exemplu, la începutul acestui an, agenția Fitch a retrogradat ratingul companiei pentru datoriile pe termen lung de la A- la BBB+. Nu înseamnă că firma ar avea neapărat probleme de rambursare a datoriilor, ci agenția de rating constată că, la sfârșitul anului trecut, Enel avea linii de credit în valoare de 15,6 miliarde euro, din care 15,1 miliarde ajung la scadență după anul 2022.

Pentru a obține lichidități, Enel a mai vândut anul trecut o serie de active pe plan internațional. Lichiditățile companiei acoperă scadențe ale datoriilor până la sfârșitul acestui an, dar grupul are acces la finanțare pe piețe (a emis mai multe rânduri de obligațiuni pentru a demara investiții) și la societățile bancare. În total, la sfârșitul anului trecut, grupul Enel avea datorii totale de 67,7 miliarde euro, iar anul acesta ajunge la 69 miliarde euro.

Datoria grupului italian este mare, mai ales dacă luăm în calcul că firmele din grup trebuie să se finanțeze și pentru a face investiții. De altfel, Enel este văzut ca unul dintre liderii globali în ceea ce privește tranziția energetică, în sensul că grupul italian a dezvoltat, în diverse state, capacități de producție din surse regenerabile. Prețul plătit a fost creșterea datoriilor, dar trebuie remarcat că acum Enel este bine plasat în cursa tranziției energetice.

De aceea, decizia managementului companiei a fost de a vinde active de pe unele piețe, printre care și România. Este o concentrare pe piețele care vor crește și drept urmare sunt importante pentru grup.

Așadar, să ne bucurăm că Enel va pleca din România? Nu neapărat, pentru că nu va fi simplu ca afacerea italienilor să fie preluată de o companie mai mare decât Enel.

Este adevărat că în ultimele luni, furnizorii de energie au făcut greșelile lor, au transmis, eronat, unor consumatori, facturi de valori foarte mari, pentru alții nu au reușit să emită documente de plată și așa mai departe.

Dar, de fiecare dată când pleacă un investitor reprezentanții statului trebuie să analizeze motivele și să se întrebe dacă pot face ceva pentru a opri ieșirea de pe piață. România are nevoie să vină investitori, nu să plece cei care sunt deja aici.